Inca din copilarie m-a fascinat si m-a provocat  totodata, fiinta umana. De atunci am inceput sa imi pun primele intrebari despre cum functioneaza omul, mintea si sufletul lui. Ceea ce nu intelegeam ma facea sa caut tot mai mult sa inteleg …. sa ascult pana incep sa aud, sa privesc mai adanc pana incep sa vad.

Cu timpul am inceput sa inteleg, sa aud si sa zaresc. Apoi apareau alte experiente care ma provocau si mai tare sa caut in fiinta umana. Cred ca omul are in interior un univers nemarginit, de aceea nici o calatorie inauntru nu este ca alta, pur si simplu nu ai cum sa te plictisesti. Este fascinant cat putem expansiona in interior si la cate niveluri putem ajunge!

Cand am inceput sa lucrez ca psihoterapeut, primii oameni ce au calcat pragul cabinetului meu au fost femei. In multe dintre ele vedeam parti din mine, mai mari sau mai mici, mai actuale sau de ceva vreme apuse. Pe multe dintre ele simteam ca le pot intelege foarte bine, trecusem si eu prin experientele pe care ele le traiau. Era vorba despre acea intelegere profunda, dobandita in urma experientei directe si nu a invatarii din carti.

In curand, au aparut si primii barbati in cabinetul de terapie. Aceasta era o cale noua pentru mine, caci in afara de relatia foarte apropiata cu sotul meu, nu mai avusesem acces pana atunci in sufletul nici unui barbat, la un nivel atat de profund. Cred ca o anumita parte inconstienta din mine, se astepta ca ei sa fie mai putin sensibili decat femeile si mai putin vulnerabili. Asta vazusem in jur mereu. Caci asa suntem educati inca din copilarie cu totii in cultura in care traim: „fetele plang, dar baietii nu”. Ce am gasit in universul lor? De cele mai multe ori, aceleasi suferinte ca ale femeilor, tocmai pentru ca suntem oameni cu totii si in esenta avem aceleasi nevoi. Daca un baietel nu are voie sa planga nu inseamna ca nu poate simti tristete, inseamna doar ca el va reprima si isi va bloca mult mai mult emotiile decat o fetita, careia i se permite exprimarea acestora intr-o masura mai mare. Asadar, pe langa suferintele legate de alte aspecte, cred ca in sufletul barbatilor apasa o rezistenta mai mare in fata vulnerabilitatii, pe care societatea le-a „impus-o” de mici copii, pentru a pastra aparenta de barbati puternici. De aici si efortul suplimentar pe care il au de facut, cand vor sa aduca o schimbare profunda in viata lor. Orice om este cu adevarat puternic, tocmai atunci cand isi accepta si isi arata in mod echilibrat vulnerabilitatile, si nu mai are nici o retinere sa faca asta.

Asadar, si barbatii pot simti foarte multa emotie in interior, chiar daca social „nu se cade” sa arate acest lucru. Si ei pot fi tristi, dezamagiti, pot simti rusine, vinovatie si multe alte trairi. Au temerile, ranile, grijile, sperantele si visurile lor. Au propriile lor experiente in urma carora au avut de suferit. Iar daca furia/ agresivitatea este emotia a carei manifestare este mai acceptata social din partea barbatilor, e bine de stiut ca orice agresor a fost mai intai victima, chiar daca acest lucru nu il disculpa.

Daca reusim sa intelegem mai bine universul interior al barbatilor, cred ca putem face loc in sufletul nostru de femei pentru mai multa apropiere, caldura, rabdare si iubire pentru sotii sau partenerii nostri. Pe mine personal, m-a ajutat mult aceasta experienta sa imi inteleg mai bine sotul si sa ma apropii si mai mult de el. Desigur, intelegerea si apropierea este bine sa fie reciproca, insa cei doi parteneri le pot dezvolta si pe rand, daca macar unul indrazneste sa-si dea voie sa guste din puterea vulnerabilitatii, sa ofere mai intai.

Va doresc multa iubire, tandrete si compasiune reciproca in suflete, oameni dragi!

Alina Florea

psihoterapeut individual, de cuplu si familie

Centrul Dianthis Iasi