DECIZIA – DIN RATIUNE SAU SIMTIRE?
29 ianuarie 2018
Show all

COPILUL DIN INTERIORUL NOSTRU

In viata noastra de zi cu zi, perioade lungi de timp este posibil sa uitam ca avem un copil in interior. Sau poate ca nu ne-am gandit niciodata la el in acest fel, pana acum. In sufletul nostru ramane mereu acel copil care am fost, mai vesel sau mai trist, mai jucaus sau mai retras, mai linistit sau mai agitat.

Iar daca in copilarie nu a avut multe ocazii in care sa exprime ceea ce a simtit este foarte probabil sa apara de multe ori in viata noastra de adult si sa isi faca simtita prezenta, fara sa ne dam seama. Este de ajuns sa trecem azi printr-o experienta asemanatoare intr-un fel sau altul cu ceva ce a trait copilul din noi in trecut, ca el sa se trezeasca din adancul nostru.

Daca nu suntem constienti de acest lucru, riscam de multe ori sa ne deterioram relatiile cu cei din jur, mai ales daca in noi salasluieste un copil suparat. Emotiile copilului interior ies la iveala si de multe ori nu ne dam seama ca ceea ce simtim la un moment dat ca adulti nu se justifica in situatia prezenta, ca nu avem un motiv real pentru care sa ne simtim acum furiosi, de exemplu, sau ca furia noastra este mult prea mare si nu e pe masura a ceea ce s-a intamplat acum.

Acestea pot fi situatii in care ne putem gandi daca nu cumva ceea ce s-a intamplat  a activat in interiorul nostru copilul interior. Putem verifica acest lucru prin cateva intrebari: Cand am simtit in copilaria mea ceea ce simt acum? Prin ce situatii asemanatoare cu aceasta am trecut, ca si copil? Am spus cuiva atunci tot ce simteam eu sau am exprimat in vreun fel acele emotii?

De cele mai multe ori, ca si copii, nu avem curajul sau puterea sa spunem ce simtim cu adevarat, ori nu stim cum sa facem acest lucru. De obicei, nu ne invata nimeni sa vorbim despre emotiile noastre, nici acasa (caci parintilor de cele mai multe ori le-ar fi prea greu daca ar intra in contact cu propriile emotii si ar vorbi despre ele ori sa separe ce e benefic sau nu sa spuna copiilor), nici la scoala (daca acum copiii invata ce sunt emotiile, nu se face o practica din a exprima ceea ce simt). Astfel, ajungem sa reprimam foarte mult, sa inchidem in noi ceea ce simtim si chiar sa dam uitarii acele trairi care ne-au tulburat lumea interioara.

Insa, emotiile reprimate ale copilului interior si depuse in inconstient ne influenteaza in continuare viata, intr-un mod foarte subtil de multe ori, fara sa ne dam seama. Asa se poate explica cum in unele momente sau perioade ne simtim tristi sau furiosi, fara sa avem un motiv prea intemeiat la prima vedere, sau poate ne simtim rusinati si vinovati pentru ceva ce nici nu am facut noi, ci este responsabilitatea altora din jurul nostru. Sau poate uneori ne simtim de-a dreptul amortiti in interior sau departe de noi insine ….

Toate acestea pot fi trairile copilului din interiorul nostru, pe care poate l-am respins datorita suferintelor sale sau spre care ne-a fost mai usor sa nu privim, si care acum incearca sa se exprime, sa scoata din adancul sau ce tine acolo de atata timp, sa se elibereze, sa fie in sfarsit auzit, ascultat si inteles. El are mare nevoie ca eu, adultul care sunt azi, cu puterea mea de adult, sa pot sa ma indrept catre el si sa-l las sa se exprime, sa ascult orice ar avea sa imi spuna, sa il inteleg si sa il sprijin. El are nevoie sa stie ca indiferent ce ar spune, ce ar face sau ar simti, eu voi ramane mereu acolo pentru el.

Primirea constienta a copilului interior in sufletul nostru, cu tot ceea ce inseamna el, ne poate aduce vindecarea si ne poate ajuta sa ne simtim mai completi, mai intregi si mult mai linistiti. Astfel, vom putea fi mai prezenti in relatiile cu cei apropiati, vom putea crea relatii mai echilibrate si mai hranitoare cu ei, ne vom putea bucura mai mult de tot ce avem si de viata noastra.

 

Cu drag,

Alina Florea

Psihoterapeut Centrul Dianthis Iasi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *